Odihna veșnică

Odihna veșnică

Arta de a muri frumos

Cu toții avem întrebări profund umane despre moarte. Ce se întâmplă când murim? Ce ne învață Scriptura despre moarte? Cum ne pregătim pentru viața viitoare? Explorați misterul morții și al vieții veșnice prin intermediul programului „Odihna veșnică”, produs de Institutul Augustine. „Odihna veșnică” examinează originea morții, viața de după moarte și realitatea puternică din jurul Sacramentului care ne introduce în viața veșnică: Maslul sau Ungerea de pe urmă. „Odihna veșnică” prezintă învățătura Bisericii Catolice despre moarte și răspunsul lui Dumnezeu la aceasta cu înțelepciune și adevăr, blândețe și compasiune, astfel încât să ne putem gândi și pregăti pentru moarte în lumina lui Isus Cristos, Autorul vieții. Ne rugăm ca, prin intermediul „Odihnei veșnice”, Dumnezeu să vă dea mai multă pace, alinare și perspectivă.

Pe scurt

  • Număr de sesiuni: 4
  • Durata sesiunii: 60 de minute
  • Partea video: cca 30 de minute pe sesiune
  • Prezentatori: Sean Innerst, Ben Akers, Michael Barber, Brant Pitre, Tim Gray, pr. Daniel Moloney, pr. James Thermos și mulți alții
  • Producător: Augustine Institute
  • Public țintă: adulți
  • Preț pachet:
    • manual: 16 usd (plus cheltuielile de transport)
    • acces online: gratuit

Disponibilitate

Programul este tradus în română, atât partea video (integral) cât și manualul (parțial), de Biroul pentru Evanghelizare și Cateheză al Eparhiei de Cluj-Gherla. Organizarea acestui program se poate solicita în Eparhia de Cluj-Gherla prin Biroul amintit.

Programul poate fi achiziționat fizic sau online din SUA, dar, atenție,  doar varianta online include subtitrarea în limba română !

Galerie de imagini

Iată câteva capturi din materialele video ale acestui program.


Nu obișnuim să ne gândim foarte profund la moarte. Ne este frică de ea, desigur, căci toată lumea se teme de moarte. Acest lucru e oarecum scris în codul nostru genetic. Recunoaștem că moartea este o tragedie, este ceva ce trebuie evitat cu orice preț. Oamenii spun lucruri de genul: „O, 60 este noul 40!” sau vor mereu să se concentreze pe tinerețe și energie și activitate. În culturile și epocile anterioare ne uitam la cei mai aproape de moarte ca la unii care au trăit o viață lungă și sunt valoroși din acest motiv. Cultura noastră nu apreciază astfel de lucruri în parte pentru că am reușit să cucerim atât de mult din boală și din moarte, în cursul obișnuit al vieții, încât moartea este ceva ce putem cumva ignora, până când ajungem foarte bătrâni. Așa că încercăm să cenzurăm totul în lumea noastră, ca să nu ne amintească de ea. Oamenii se întorc la muncă la doar câteva zile după ce au pierdut o soție iubită sau un soț iubit, iar aceasta este o problemă. Trebuie să petrecem ceva timp, să ne ocupăm de acea parte întunecată a ceea ce s-a întâmplat.

Nu cu prea mult timp în urmă, în fiecare iarnă care venea, nu erai sigur cine îi va supraviețui. Eram deci confruntați regulat cu moartea și era o parte a vieții la care la care trebuia să reflectăm, pentru care trebuia să fim pregătiți, într-o anumită măsură. Majoritatea parohiilor aveau o curte a bisericii care era de fapt cimitirul bisericii. Astfel, mergeai la Liturghie și chiar înainte să îți faci cruce, în amintirea Botezului tău, treceai printre și erai forțat să îți amintești de cei care au plecat înaintea ta, având același har și dar al Duhului Sfânt care să îi călăuzească spre viața veșnică. Ne scapă acest lucru de multe ori când punem moartea, morții și muribunzi, și chiar vârsta cât mai departe de noi putem.

Secvențe video din program

Iată trailerul acestui program. Nu uitați să activați subtitrarea în limba română!

video
play-rounded-fill

Despre sesiuni

Informații despre cele 4 sesiuni (titlurile sesiunilor și o scurtă descriere).

Sesiunea 1
Povestea morții (30m 37s)

Moartea vine la fiecare dintre noi. Parte a experienței umane este confruntarea cu moartea noastră. Avem o întrezărire a morții în lumea din jurul nostru atunci când suferim pierderea cuiva drag, dar și prin apropierea propriei morți, în mod natural, din cauza vârstei sau din cauza unei boli grave. Chiar dacă moartea este o parte inevitabilă a vieților noastre pământești, muncim din greu să evităm să ne gândim la ea. Adesea, nu doar alungăm gândul despre moarte, ci și fugim de cei care sunt bolnavi, interzicând orice ne amintește de bătrânețe sau infirmitate. Ce oare privitor la moarte – și la predecesorii ei, boala și etatea – ne conduce la o astfel de evitare? Ce are Dumnezeu de spus despre moarte? Cum ar trebui noi să înțelegem și să abordăm problema morții?

Sesiunea 2
Viața de apoi (29m 27s)

Moartea vine la fiecare dintre noi. Parte a experienței umane este confruntarea cu moartea noastră. Avem o întrezărire a morții în lumea din jurul nostru atunci când suferim pierderea cuiva drag, dar și prin apropierea propriei morți, în mod natural, din cauza vârstei sau din cauza unei boli grave. Chiar dacă moartea este o parte inevitabilă a vieților noastre pământești, muncim din greu să evităm să ne gândim la ea. Adesea, nu doar alungăm gândul despre moarte, ci și fugim de cei care sunt bolnavi, interzicând orice ne amintește de bătrânețe sau infirmitate. Ce oare privitor la moarte – și la predecesorii ei, boala și etatea – ne conduce la o astfel de evitare? Ce are Dumnezeu de spus despre moarte? Cum ar trebui noi să înțelegem și să abordăm problema morții?

Sesiunea 3
Ora morții noastre (30m 8s)

Sacramentele Bisericii sunt viața creștinului. Începem viața creștină cu Botezul, ne desăvârșim inițierea cu Mirul și Euharistia, suntem împăcați cu Domnul și cu Biserica sa, după ce păcătuim, prin Spovadă, suntem edificați în Căsătorie și Preoție pentru slujirea Poporului lui Dumnezeu, și, în fine, suntem întăriți pentru trecerea din această viață în viața următoare prin Ungerea bolnavilor. Această sesiune oferă o privire îndeaproape asupra frumosului Sacrament al Ungerii bolnavilor, care ne înnoiește capacitatea de a rezista în boală și ne întărește în Cristos în vederea orei morții noastre.

Sesiunea 4
Credincioșii plecați dintre noi (32m 17s)

Când o persoană moarte, cei iubiți rămân în urmă. Această separare îi lasă pe cei vii cu sarcini de făcut: să se roage, să înmormânteze, să jelească, să facă pregătirile și să spere. Ne rugăm pentru sufletul celui drag plecat dintre noi, în principal la Liturghia funerară, și îl încredințăm grijii iubitoare a lui Dumnezeu. Îi îngropăm trupul în pământul sfânt al cimitirului ca și cum am planta o sămânță, privind înspre viitor spre o recoltă bogată. Plângem pierderea suferită și apoi ne pregătim pentru propria moarte meditând asupra evenimentelor ce au avut loc în contextul morții celui drag nouă. Încheiem cu speranță, punându-ne încrederea în speranțele de neclintit ale lui Dumnezeu: speranța în învierea morților și viața veșnică în împărăția cerească a lui Cristos.

Structura unei sesiuni

O sesiune (de 60 min) are în general structura următoare:

  • Rugăciunea de început
  • Vizionarea materialului video
  • Discutarea celor văzute
  • Rugăciunea de final

Mărturii

Ce m-a impresionat din capul locului la programul Odihna veșnică a fost subtitlul: Arta de a muri frumos. Nu mă gândeam la dimensiunea asta artistică în pregătirea pentru viața de apoi, însă pe măsură ce am vizionat episoadele am înțeles cât de important e să privesc toți pașii ca pe o artă, ca pe ceva ce nu posedăm, dar ceva ce primim și cu care conlucrăm, precum cultivarea unui talent, precum un har. Modul în care episoadele au fost gândite și puse „în scenă” începând cu intro-ul, este absolut minunat, atât vizual, cât și auditiv. Prezentatorii foarte buni, naturali și bine pregătiți, vorbind cu convingere și drag despre subiecte, persoane și întâmplări reale, care au dat un sentiment de familiaritate episoadelor, temele bine alese și explicate din mai multe puncte de vedere, toate au fost pentru mine ca o bună pedagogie asupra unui subiect (și subiecte) despre care cunoaștem și vorbim prea puțin astăzi. Cele 4 video-uri au fost, pentru mine personal, imboldul de care aveam nevoie în a face pregătirea pentru viața de apoi o rutină zilnică.A.G.
Am urmărit programul „Odihna veșnică” cu interes și curiozitate, așa ca pe un subiect despre care nu-i ușor de vorbit. Mă bucur că am avut șansa asta, pentru că a reușit să mă convingă că se poate avea o atitudine firească față de cele de la sfârșit. Am înțeles din toate abordările vorbitorilor, că putem vedea sfârșitul eliberați de frică și cu încredere în ceea ce ne este promis. În acest fel, durerea provocată de moartea celor dragi poate fi dusă mai ușor, iar perspectiva morții proprii nu mai este un subiect de evitat. Printre multele aspecte, au fost tratate cu multă căldură și delicatețe importanța însoțirii celor la sfârșit de drum, atât prin Sacramentul Maslului, cât și prin prezența efectivă și iubitoare lângă ei. Aceste lucruri contează și pentru cei care pleacă, și pentru cei ce rămân, construind pacea atât de necesară în ambele situații. Au fost vorbitori mulți, care au abordat tema din multe și complexe perspective, au transmis emoții sincere. M-au impresionat și mi-au lăsat convingerea că este posibil un sfârșit frumos, construit printr-o viață ancorată în Cristos, cu deplină încredere că ne vrea lângă El. Este meritul acestui program că a deschis o asemenea perspectivă, la care trebuie meditat și lucrat.M.T.
Este minunat că există astfel de materiale, care excelează tehnic vorbind (un fel de documentar, cu frumoase inserturi cinematice), dar mai ales din perspectiva conținutului catolic. Subiectul nu este ușor, dar nici nu este evitabil: nimeni nu scapă cu viață din această viață… Am apreciat delicatețea mărturiilor și intervențiilor vorbitorilor. Mozaicul care îl compun este excelent. Materialul te atinge la inimă și te pune pe gânduri legat de modul în care trăiești viața, atât cât ți-a dat Domnul. Trebuie văzut!V.L.